Charcute… ce? Aaah, cred că e ceva cu tras pe faringe. Păi bine, bă, „bon cuisinier”, tu îmi dai atât de târziu rețete de „șarcuterie” din asta? Acum mi-am pus piesa aia cu eliberarea de la Fata Morgana și merg la restaurantul meu de suflet să bag două mari cu de toate. La ce bun?
Bo$$ule, stai liniștit că până la toamnă e posibil să te întorci în rolul principal din „Prison Break” la domiciliu. Și atunci, pe lângă faptul că o să-ți dai seama că frumusețea se duce oricum în timp, dar în cap îți mai rămâne ceva, o să cauți să citești minunăția asta. Plus că o să fii nevoit să-ți scoți hainele de la Loft din frigider și să pui salamul și brânza aia cu nume întortocheat la loc.
Bine, bine, dar ce-i chestia asta, de unde ideea?
Auzirăm cu toții că acest obicei de „dévorateur” vine de la francezii ăia care mănâncă brânză cu un metru de mucegai pe ea. Oh, mon Dieu, ce sărăcie pe ei. Vrei să spui că am aruncat atâția ani brânză albăstrică fermentată degeaba?
Bine, eu cred că ei n-o țin ca noi. Cel puțin nu sub saltea, învelită în prosopul ăla rămas de la ultima înmormântare la care au participat. Nici n-o păstrează după patul ăla care e mutat doar înainte de Paște și de Crăciun, cât să dai o mătură în silă și să iei grosul. Și nici nu usucă haine în casă ca să-i dea un boost extra mucegaiului. Te-ai regăsit, așa-i? Plaaace mucegaiul, plaaace, Napoleonule.
Oricum ar fi, până la urmă e de folos să știi să combini câteva chestii între ele. Așa ai un motiv bun să le arunci pe un platou și să deflorezi o sticlă de vin cu tot entuziasmul din lume. Mai ales că nu știi niciodată când te surprinde cineva cu o bătaie în ușă și nu vrei să scoți popcornul ăla bun de la naftalină. Da, da, ăla păstrat pentru filmele noi descărcate de pe net.
Cu alte cuvinte, îți recomand să-ți miști fizicul la un magazin cât de cât decent și să pui mâna pe câteva dintre lucrurile de mai jos, după bunul plac și gust. Nu că ai avea cine știe ce gusturi, dar dacă ești aici, înseamnă că îți aplici deja niște ciocane în mufărină pentru mici ajustări de comportament. Fapt pentru care meriți minimum un Nobel și paișpe Grammy. Ahh… plus aplauze la scenă deschisă, cu public de macaci „distanțați copacial”.
De făcut firimituri
Până îți dai seama cum se citesc numele alea de brânzeturi și cărnuri, pune mâna pe o pungă de grisine cu ceva iz de ulei de măsline sau pe niște biscuiți sărați. Știu că nu poți să faci sendvișuri cu ele, dar o să-ți placă să le ronțăi împreună cu cele ce urmează.
Cu miros de șosete
Dă drumul la Waze și mergi la raionul de brânzeturi. De acolo aruncă în coș, cu un aer de scârbă, un Parmigiano-Reggiano (merge și un Grana Padano). Le deosebești ușor, după prototipurile diferite de vaci nestresate și mâinile fine de la muls. Dar tu le știi deja, sunt sigur. Că tot ești în zona Italiei, te-ar mai ajuta niște Gorgonzola și Pecorino. Atenție, toate sunt brânzeturi cu greutate, deci așa trebuie să fie și vinul de lângă.
Sari apoi la gusturile franțuzești, schimbă stilul cu ceva mai soft și mai cremos și înhață cu încredere un Camembert sau niște Brie. Treci apoi prin Olanda. Ia-ți gândul de la jointuri lungi cât tibia lui Michael Jordan, pentru că n-o să iei decât o amărâtă de Gouda, în completarea selecției de brânzeturi puternice. Și apoi, du-te, Dicaaaaa, du-teeee.
Substitution pour le parizer, monsieur
Am ajuns la raionul de cărnuri, dar de data asta nu luăm ceafă de grosimea băieților de la pază și nici salam din ăla bun, din care mănânci treizeci la sută și restul arunci odată cu „coaja”.
Așa că iei fain-frumos niște Prosciutto Cotto sau Prosciutto Crudo, ca să vezi și tu cum arată un porc bine crescut și manierat. Dacă vrei s-o arzi și pe Lombardia, Bresaola îți pică la fix în combinație și mai apoi între dinți. Îți place salamul? Dar nu ăla din boxe. Dacă da, fă-ți curaj și alege un salam cu trufe sau, dacă ești amator de picanterii, un chorizo.
Și acum, specialitatea. Ești tăticul, patronul, ștabul, lordul cărnurilor? Da, dacă ai acasă un picior din ăla de elefant. Jamón îi spun băieții și nu-i chiar de la colosul cu trompă. Dai în el cu iataganul, scoți câteva felii și apoi te bucuri când înfuleci, mai ceva ca babele când pun mâna pe moaște.
Cum să zic, e altceva, domle.
Liant de gusturi
Și acum, după ce ai terminat cu toate cele de mai sus, ia și niște mărunțișuri, ca să faci legătura între gusturi.
Destul de potrivite ar fi niște roșii cherry, dar vezi să nu le confunzi cu Angelli. Măcar azi, paharnicule. Nici niște struguri în stare solidă n-ar strica. Solidă am zis, nu face pe surdul. Vin ai acasă. Aruncă în completare și niște nucă, dar vezi să fie miezul întreg, ca să nu trebuiască să-l mănânci în laborator, sub microscop. Te mai încarci cu câteva măsline și e mai mult decât suficient.
Acum du-te acasă și trântește-le pe farfurie cu stil, ca un adevărat Gordon Ramsay.
Mici recomandări
Vinul spumant se potrivește de minune cu toate cele de mai sus, în afară de brânzeturile tari și cărnurile pronunțate sau picante.
Dacă bagi artileria grea în față, nu ți-ar strica să ai prin preajmă niște vinuri cu tanin „heavy metal”. Știi deja ce e taninul, nu te mai cert. Pe scurt, combină mâncarea în așa fel încât să nu ajungi să nu mai simți deloc vinul. Contează mult să nu-i îngropi calitățile odată ce te apuci de înfulecat. E ca și cum ai purta chiloții peste pantaloni fără să fii Superman.
Să ți-o spun pe șleau: e ca atunci când pui o trompetă lângă o flaută. Oricât de frumos ar cânta flauta, după ce a suflat trompeta nu mai auzi nimic din ea. Așa și cu vinișorul. Nu mai simți nimic din el dacă îl asociezi cu ceva mai greu decât poate duce stilul lui.
Dacă ți-a plăcut, dă-le un share și prietenilor tăi, să citească și ei ceva informativ. Cheers!
Lasă un răspuns