Un lucru e clar: de când e lumea asta, au tot existat războaie și bețivăneli grave. Așa, și?
Războaiele au trecut, cel puțin pentru cei care nu sunt căsătoriți, dar de băut încă se mai bea de se rupe. Cu toate astea, și pe vremuri, și acum, ne lovim de aceleași probleme: cum deschizi corect o sticlă, cum o ții la temperatura potrivită, cum o servești și cum o păstrezi o vreme fără să se înece muștele în ea.
Așa că, da, fie că e vorba de armament performant pentru ciomăgelile de pe frontul de la supermarket, în bătălia pentru tigăi de Black Friday, fie că pui mâna pe câteva ustensile profi pentru vin, ele fac întotdeauna diferența și te ajută să „câștigi războiul”. Cu celelalte babe sau cu irosirea vinului.
Atelierul băutorului de vin. Lada cu accesorii
Deși inițial ți se poate părea pe alocuri o investiție nejustificată, în timp îți vei da seama câți bani economisești păstrând vinul în condiții bune și cât de bine reușești să-i vezi „mușchii” dacă îl bei în momentul lui de glorie.
Care-i minimul necesar? Dă-i un scroll, găsești totul mai jos.
„Dă-te Tirbușonului”, zis și „Drecu’” între prieteni
Cu toții am trecut prin cămine. Cel puțin prin alea studențești, nu o lua în nume de rău.
Sigur ai asistat acolo la deschiderea vinului cu pantoful, la scosul dopului cu un cui, la bătaia în fundul sticlei cu prosopul și la multe alte probe olimpice d-astea. E normal, cu toții voiam să bem vinul ăla nenorocit cât mai repede. Dacă mai prindeai și camera goală cu iubita (sau invers, camera cu iubita goală) cât timp fierbeau ceilalți cartofi pe hol și cântau „Oda bucuriei”, că se mănâncă ceva, dorința de băut era și mai aprigă.
Prin urmare, revenind: de câte ori n-ai înjurat că n-ai un desfăcător ca lumea? Din experiența mea, de multe ori.
Pe atunci era bun oricare, dar adevărul e că un tirbușon de calitate te ajută să scoți dopul fără să-l rupi, fără să te chinui și fără să riști să te rănești. Dacă ești pasionat sau iubești detaliile, poate face parte din „kitul tău de degustător”. Nu mai zic că îl poți personaliza: alegi materialul, culoarea și modelul cel mai apropiat de stilul tău. Dacă ai stil. Dacă nu, am auzit că e o emisiune la TV despre asta. Și că e oribilă. Succes.
Toate astea se pot face cu un minim de efort. Există producători dedicați pentru tot ce ți-ai putea închipui în materie de ustensile pentru băuturi. Unul pe care ți-l recomand e Pulltex. Și nu degeaba: am încercat zeci de chestii de la ei și m-am convins de fiecare dată de calitatea și utilitatea lor. Mmm, bine, poate mi-au plătit și factura la gaz luna asta, ceea ce m-a convins total. Ce oameni faini, dom’le.
Cool me down, softly, băiete!
Sunt multe lucruri care trebuie încinse în viață, cum ar fi grătarul de 1 Mai sau uleiul când bagi cartofii la prăjit. Dar și multe pe care le vrei reci, cum ar fi unele soacre sau vinurile albe și rosé înainte să le scoți dopul. Ok, poate s-a dus vremea când le scoteai pe geam; acum ești realizat și ai frigider cu lumini și șaptișpe compartimente de răcire.
Dar dacă ai o casă mare? Și după fiecare pahar trebuie să fugi înapoi la frigider să scoți vinul, să torni și să-l duci înapoi? Ehee, nu-i ușor nici să fii bogat, ar zice unii. Sau dacă nu vrei să pierzi secvențe din „Suleyman” sau la ce te mai uiți tu? Ce faci?
E simplu: ori arunci tot din coșul de gunoi și îl umpli cu gheață, ori îi cauți pe băieții de la Pulltex și îți alegi modelul de frapieră care îți convine cel mai tare.
Zic asta pentru că la unele nici măcar n-ai nevoie de gheață. Ori pui mâna pe un manșon termic pe care îl ții în congelator și, când ai nevoie, îl scoți și îl tragi pe sticlă ca pe un „frapierazativ”, ori îți iei o frapieră clasică cu gel pe interior și ți-ai luat o grijă de pe cap.
Nu face condens, nu curge apa, nu trebuie schimbat nimic. Are muniție pentru cel puțin două sticle la rând, fără să fugi s-o „reîncarci” la congelator. Și poți congela gelul ori de câte ori ai nevoie să ții o sticlă rece. Tare, nu?
Respirație „gură la pahar”, dintr-o mișcare
De câte ori ți-ai dorit să aduci un vin la stadiul lui cel mai plăcut de băut în cel mai scurt timp? Sigur de multe ori. Poate ai gătit ceva și ai uitat să deschizi vinul din timp, sau poate era ultima sticlă la restaurant și ai vrut s-o savurezi imediat după ce ai golit alta la fel. Sau a venit cineva cu un vin cadou la tine (poate citesc prietenii mei articolul și se simt să facă asta vreodată) și vreți să-l beți împreună?
Care e soluția? Cum acționezi?
De obicei e simplă, dacă ai în casă un aerator. Nu costă mare lucru, dar e extrem de util. L-ai proptit în sticlă și te apuci de turnat pe loc în pahare. Nu numai că faci spectacol, dar pari și cunoscător, atâta vreme cât nu le explici prietenilor că e ca o sită și că îți aduce aminte de cum strecura bunică-ta zerul din brânză.
Nu, „boșulescu”, aeratorul accelerează procesul prin care vinul intră în contact cu oxigenul și își eliberează mai repede aromele, fără să mai aștepți. Sigur, depinde mereu de vinul ales. Dar dacă ești pe Winetertainer, ești deja cunoscător, te descurci. A, și nu știu dacă te așteptai, dar îl găsești tot la Pulltex. Bă, chiar sunt mișto ăștia; ar fi și mai mișto să vadă articolul și să-mi trimită și mie niște accesorii să le testez. Ah, la naiba, au făcut asta deja.
Un’, doi, trei, dop pe sticlă stai!
Alt lucru al naibii de important e dopul. Nu toți terminăm sticla de vin într-o oră după ce-am deschis-o. Chiar dacă putem. Dar nu vrem, bă, nu vrem. Ori poate ne-a rugat consoarta să-i păstrăm și ei un pahar.
Indiferent de motiv, tot trebuie să-i pui capac nenorocitei. Despre sticlă vorbesc, nu rânji în colțul gurii. Dacă doar o acoperi cu un dop oarecare, bagi o furculiță în ea, cum am mai văzut prin case străine (nu dau nume, Andrei), ori, și mai rău, pui un capac ca mătușa ta pe oala de ciorbă, mai bine torni vinul direct în chiuvetă, e totuna.
Oxigenul îi va distruge, rând pe rând, toate calitățile. Soluția? Un dop creat special pentru păstrare și vidare. Variante ai destule, slavă Domnului. Oamenii de la Pulltex au opțiuni pentru toate tipurile de sticle de vin. Cred că găsești și pentru zacuscă, dacă te chinui puțin. Și da, au chiar și pentru spumant. Gândește-te cât de mișto e să-i pui un dop, s-o bagi în frigider și s-o poți bea cu toate bulele la locul lor și a doua zi. Și a treia. Cine rezistă (ntz, ntz, ntz).
Dar stai, cum știi a câta zi de păstrare e? Păi s-au gândit dragii de ei că bem și ne pierdem mințile, așa că au făcut un sistem cu zilele inscripționate pe dop. Huh, drăcia dracului, asta chiar e de folos. Am mai scăpat de o grijă.
Alte jucării pentru copiii vinului
Pe lângă toate lucrurile esențiale de mai sus, mai găsești multe alte lucruri care să-ți ușureze viața. De exemplu, un inel antipicurare, ca să nu mai pătezi țolul primit de zestre. Sau, dacă ești mai neîndemânatic și nu reușești niciodată să tai folia de pe gâtul sticlei fără să te tai, un „foil cutter”: l-ai pus pe capul sticlei, l-ai rotit, pac, s-a decupat capișonul.
Toate ca toate, dar cea mai tare chestie cu care m-am jucat e un kit de esențe cu arome pe care le regăsești în vin și cu care te poți antrena ca un profesionist.
Curios să afli mai multe? Urmărește Winetertainer, va fi un articol dedicat. Până atunci, mai toarnă-ți un vin în pahar.
Transparență: Pulltex mi-a trimis câteva dintre accesoriile de mai sus ca să le testez. Părerile sunt ale mele.
Dacă ți-a plăcut, dă-le un share și prietenilor tăi, să citească și ei ceva informativ. Cheers!
Lasă un răspuns