Ultima dată când am scris aici era ianuarie 2022 și vă povesteam despre cocoșul negru din Chianti. De atunci am scris o carte, mai cu poze, mai cu cuvinte, acolo unde am știut ce cuvinte să pun. Am fost pe la televiziune și, ca să nu mai zic, am ajuns și jurat la concursuri de vin importante de la noi (oameni faini la Vinul.ro, m-au chemat să-i distrug din interior). Am jucat și cu Tricolorii Vinului, naționala profesioniștilor din vinul românesc, la Euro 2026, în Toscana. N-am câștigat, n-am pierdut, doar mi-am rupt o mână. Un fleac. Așa pățești când cade Franța pe tine, și la propriu: la meciul cu ei, un francez a aterizat fix pe mine. Apoi m-am însurat și am schimbat și tricoul de cramă. Nu vă spun toate astea ca să mă laud, Doamne ferește. Vă spun doar ca să înțelegeți de ce n-am mai scris: ocupat, domnule, ocupat. Cocoșul e bine, apropo, l-am salutat în Toscana. Mersi de întrebare.
Așa că mă întorc, mai mult sau mai puțin liniștit, la blog, îmi torn un pahar, deschid știrile și ce citesc? Că meseria mea are zilele numărate. Se tot spune de ceva vreme că somelierii vor fi tot mai puțini, mai ales din cauza costurilor și a scăderii stocului de ficați de transplant de la Lidl, iar codurile QR și inteligența artificială fac deja o parte din treaba noastră: îți spun ce e în sticlă și cu ce s-o pui pe masă.
Da’ noroc că eu nu-s nici somelier și nici nu cred că pot să bea vreo zece duzini de tinichele d-alea de-ale lu’ Elon Musk cât poate branșa noastră, generația asta cu ficați de aur și guri tăbăcite de tanin.
Și mai e ceva. Robotul îți poate spune corect că Feteasca Neagră merge la o friptură. Ce nu știe însă e că friptura e a soacrei, că poate e arsă pe-o parte și că trebuie lăudată oricum. Acolo nu-ți trebuie o aplicație. Îți trebuie un om cu experiență, cu tact și cu instinct de supraviețuire. Și cu frică de dumneaei.
Și dacă robotul ajunge să vorbească despre vin mai bine decât noi? Le-o luăm noi pe-a lor. 😂
Îmi și închipui un târg de vinuri cu înșurubații pe partea cealaltă a mesei sau o degustare cu asocieri de orice vrei tu, și mă gândesc cum ar suna inteligența artificială peste vreo 20 de ani, când poartă o discuție despre vin. De la celebrele „simt note de coajă de lămâie, o aciditate bună și un iz de lemn nou” la „Ding-ding, detectez fragmente cu 37,348392% amprentă de carbon specifică, gust de ulei de la încheietura brațului W4049, sau cum i-o fi zicând, și un iz de metal, adică învechire în inox”. Sau, la roboțeii mai sensibili la inimă: „Note de creion proaspăt ascuțit, pământ ud după o ploaie de vară, șa de cal de la Letea, mineralitate tensionată, final vertical, final orizontal.” Ăsta e robotul rudă cu Romeo Fantastik, apropo.
Deși, dacă stau să mă gândesc, nu știu cât de mare va fi diferența față de unele degustări din prezent. Că și noi, oamenii, am reușit să inventăm un limbaj despre vin de zici că descriem un parfum franțuzesc combinat cu prognoza meteo și cu un accident de maimuțe lovite cap în cap la herghelia de la Sâmbăta de Jos.
Dar până să ajungă roboții să stea de partea cealaltă a mesei la târgurile de vin, au ajuns deja telefoanele. Și aici începe altă distracție.
AI-ul are toate răspunsurile? Problema nu e dacă le are, ci că noi nu știm ce să întrebăm
Am observat în ultima vreme un fenomen interesant la degustări. Înainte, oamenii veneau cu un pahar în mână și cu întrebări despre vin. Acum vin cu paharul într-o mână și cu telefonul în cealaltă. Și nu neapărat ca să facă poze, ci ca să verifice dacă nu cumva le vinzi vreo gogoașă cu DOCG de Turcia.
Apuci să spui două vorbe despre un soi de strugure, că vezi deja trei telefoane aprinse și câteva degete care tastează febril sub masă. E boală sau e strugure? Ia stai să dau o căutare pe Mama Omida, „ceatgipiti”.
Și, inevitabil, apare momentul:
„Păi stați puțin, că eu am întrebat ChatGPT și zice altceva!”
Ei, abia acum începe circul. Pentru că nu mai trebuie să convingi omul că ai dreptate, trebuie să-l convingi că poate n-are dreptate robotul. Un robot care, spre deosebire de tine, răspunde politicos, nu se enervează și nici nu riscă să-i scape o înjurătură printre dinți sau să dea ochii peste cap.
Și, culmea, uneori chiar are dreptate. Ceea ce e și mai enervant. Huooo!
Dar problema nu e că oamenii verifică informațiile. Foarte bine că o fac. Problema e că uneori nici nu știu exact ce au întrebat, dar sunt absolut convinși de răspuns. Și uite așa ajungi să te contrazici cu un om care nu știe mare lucru despre vin, dar are în buzunar un robot care a citit, teoretic, toate cărțile pe care tu n-ai avut timp să le deschizi.
Înainte, la fiecare degustare exista măcar unul care fusese de două ori în Toscana și știa totul despre vinul italian. Acum nici măcar nu mai trebuie să fi ieșit din sufragerie ca să-i explici unui producător că habar n-are ce a pus în sticlă. E suficient să ai baterie la telefon și semnal bun.
Inteligența artificială îți poate explica soiul, regiunea, aciditatea, taninurile, temperatura de servire și ce mâncare să pui lângă vin. Poate să-ți scrie și o notă de degustare atât de spectaculoasă, încât te întrebi dacă nu cumva strugurii au fost culeși direct din Grădina Edenului. De pe partea cu expoziție sudică, mai exact.
Dar ce faci când omul din fața ta nu știe ce înseamnă aciditate, nu face diferența dintre tanin și alcool și nici nu-l interesează dacă vinul are note de coacăze negre sau de piele veche de brontozaur?
El vrea doar un vin bun. A băut unul acum trei luni la o nuntă, parcă avea eticheta verde, sigur era roșu și n-a fost nici prea acru, nici prea amar. Și mai știe că a doua zi l-a durut teasta, dar nu e sigur dacă de la vin, de la formație sau de la faptul că e bătut în cap.
Ia fă tu un prompt din asta!
Și mai e ceva. Dacă eu spun la o degustare că simt vișine și tu simți prune, nu înseamnă automat că unul dintre noi e prost. Dar dacă scoți telefonul și ChatGPT îți spune că vinul are note de cireșe negre, s-ar putea să plecăm amândoi acasă convinși că am greșit. Deși singurul care n-a mirosit niciodată vinul e tocmai cel care ne-a dat verdictul.
Și aici mi se pare mie că am luat-o puțin razna. Am ajuns să avem nevoie de confirmarea unui robot pentru ce simțim cu propriul nas. În ritmul ăsta, în câțiva ani o să întrebăm ChatGPT dacă ne place vinul înainte să-l înghițim.
Aici cred eu că mai avem noi, oamenii, un mic avantaj. Nu neapărat că știm mai multe decât un robot, ci că putem să ne uităm la omul din fața noastră, să vedem cum strâmbă din nas după prima înghițitură și să ne dăm seama că n-are niciun rost să-i povestim despre eleganța taninurilor când lui îi trebuie ceva care să nu-i facă gura pungă.
AI-ul îți poate spune ce ar trebui să simți într-un pahar. Eu prefer să te întreb ce simți tu.
Și dacă răspunsul este „vin”, avem de unde începe.
Deci, mă dă afară robotul?
Nu încă. Dar a reușit ceva ce n-au reușit cinci ani de liniște: m-a scos din pauză. Ca să nu mai zic că încă mă consider în avantaj în lupta asta: eu pot să-mi corectez și să-mi editez textele cu roboții, dar ei încă nu pot sta la un pahar cu mine.
Așa că m-am întors pe bune. Cu „Vinul pe bune” la carte și cu WINEtertainer pe blog. De acum vin două articole pe lună, lunea, din două în două săptămâni. Știu, toți zicem că ne apucăm de ceva de luni. Diferența e că eu chiar m-am apucat, iar azi chiar e luni. Același umor, doar că verificat de robot la virgule și alte nimicuri care mănâncă timp. Și vinuri pe care le găsești și tu, nu doar în mâna vedetelor care se plimbă cu paharul pentru un moment viral.
Ce găsești de acum pe blog
- Primii pași în vin, pentru cine încă ține sticla de gât ca pe-o bâtă.
- Vin și mâncare, adică ce pui lângă sarmale, mici și pizza, fără să te uiți lung la raft.
- Bune maniere la pahar, ca să nu mai fii ăla de la masa patru. Știi tu care.
- Unde ciocnim, adică unde mă găsești în carne, oase și pahar. În octombrie sunt la standul Davino, la Hai cu Pluta în Iași (17–18), la Sărbătoarea Vinului de la Panoramic (24–25) și la Vin la Brașov (30–31).
- Colțul Clubului, cu poveștile pe care le spun de obicei doar la masă, după al treilea pahar.
Pe blog nu vezi reclame. Dacă un articol te-a scos din încurcătură la restaurant, poți să-mi faci cinste cu un pahar. Dacă nu, un share face la fel de mult.
Ca să nu ratezi următorul articol, abonează-te și îl primești direct pe e-mail.
Și acum zi-mi tu: despre ce vrei să scriu în următorul articol? Lasă un comentariu. Cea mai bună idee o iau la puricat luna asta.
Lasă un răspuns