Nisip și ceva flăcări… Nici n-ai terminat bine de citit, că ai și pus țigara în gură și ai scos grătarul în spatele blocului, pe materialul antiderapant împrăștiat pentru sezonul de iarnă.
Dar vezi tu, nu e nimic rău în asta, inovatorule. Ba dimpotrivă, partea bună e că tot din lucruri asemănătoare a apărut sticla, acum câteva mii de ani.
Va să zică, mai altfel: niște băieți care cred că livrau pentru „Ali Baba Express” pe mare, acum mii de ani, s-au rătăcit și au ajuns pe o plajă. Undeva între 9:00 și 17:00, clasic. Făcându-li-se foame, s-au apucat și ei să pună ceva la foc într-o oală luată de la teleshopping. Și cum oala era un fals și nu stătea dreaptă, au găsit prin zonă niște bucăți de natron (un fel de sodă naturală) pe care au rezemat-o. Odată încinse de la foc, bucățile au început să se topească și să se amestece cu nisipul. Și uite-așa a rezultat un material sticlos. Pam-pam. Cel puțin așa povestește Pliniu cel Bătrân. Tind să cred și că a doua zi căpitanul și-a dat demisia și a pus bazele Velux după experiența asta.
Povești sunt destule, cine știe care-i cea adevărată. Oricum, pe cine interesează? Eu unul am descoperit sticla la șapte ani, în șifonierul lu’ bunicu-miu. Fără să sap nicăieri. Și era plină cu vin. După momentul ăla știu că am făcut direct paișpe ani și am suflat în tort, atât de amorțit am fost. Ce-i drept, cred că o fi fost și an bun la „căpșunică” (soi de strugure regional prin care insulți vinul).
Începuturile sticlei de vin
Oricât de greu ne-ar fi astăzi să ne imaginăm lumea fără sticla de vin, ea a lipsit cu desăvârșire multă vreme și a influențat foarte mult istoria vinului. Chiar dacă în prezent mai tragi la măsea un PET pe uliță sau mai bagi un bag-in-box la fiert iarna, ți-e foarte clar că, atunci când te gândești la un vin de calitate, nu-l percepi sub nicio altă formă decât îmbuteliat în sticlă.
A fost o vreme în care transportul vinului se făcea în amfore și butoaie, cu destul de mare dificultate. Odată ce s-a ajuns în vremuri mai moderne și lumea a evoluat, au răsărit multe descoperiri care au contribuit la calitatea vieții. Și a vinului, evident. Așa s-au prins băieții că, dacă bagă vinul la sticlă, acesta își menține mai mult timp calitățile, poate fi transportat și depozitat mai ușor, poate fi învechit și așa mai departe. Ah, și că poate fi și contrafăcut, desigur. (Uită-te la documentarul Sour Grapes și vezi care-i șpilul.)
Deși ai întipărite zeci, sute, mii de forme ale sticlei de vin, cele mai uzuale și mai celebre din lumea vinului se împart în trei categorii. Ești curios care sunt? Dă-i scroll mai jos. Dar ușor, să nu faci numai cioburi din display.
You ready, B? Butelca bordoleză (bouteille, bă, voi ăștia școliți)
Sticla bordoleză se numește așa, după cum intuiești, nu după regiunea Clinceny (Clinceni), ci după Bordeaux. A suferit multe schimbări până la varianta de astăzi, trecând ușor-ușor de la o formă conică la una cilindrică și alungită, pe la sfârșitul anilor 1800.
Modificările n-au apărut pentru că n-aveau ăia, săracii, în ce să sufle și le-a ieșit mai altfel, ci pentru că și-au dat seama că noul tip de sticlă e mult mai ușor de depozitat și de transportat datorită formei și că pot face chiar și lăzi de vin de câte șase sau douăsprezece bucăți. Da, ca alea pe care le cari tu astăzi în grabă spre casă ca să le deschizi. Sticlele pot avea diferite culori, în funcție de materia primă, iar asta ajută și la protecția vinului împotriva luminii directe.
În prezent, cam fiecare casă de vinuri alege culoarea sticlei așa încât să pună cât mai bine în valoare vinul. Sau poate unii le aleg în funcție de ce le zice horoscopul, habar n-am. Documentează-te și tu, dacă te apasă mai tare subiectul.
Sticla burgundă. Pinot Noir, madame? Oui. Chardonnay aussi!
Puțin mai vârstnică decât sora ei bordoleză, sticla burgundă pare-se că a luat forma țăranilor din zonă, care cică stăteau mai bine cu lățimea-n spate. Sigur aveau antrenori personali mai buni la coasă și la săpat fântâni.
Dacă luăm varianta un pic mai realistă, sigur și-au dorit ca o zonă cu o asemenea tradiție în vin să aibă propria identitate. Ori pur și simplu o fi fost mai ușor de lucrat sau așa le-a ieșit. Au consacrat-o și aia a fost. „Liberté, égalité, fraternité”. Deși sticla e asociată cu Chardonnay și Pinot Noir, s-a încăpățânat și și-a extins prezența și către alte zone celebre ale lumii și către vinuri din diverse soiuri (vezi Barolo, Châteauneuf-du-Pape, Alto Adige etc.).
O altă poveste spune că, datorită formei, n-ai neapărat nevoie de decantare (depinde și ce se ascunde în ea, ce-i drept). Oricum, cică băieții nu-și turnau în decantor Pinot-ul sau Chardonnay-ul pe vremuri.
Ca fapt divers, vreau să-ți atrag atenția că asta nu se aplică și la burgunda de Babanu, chiar dacă-i lată-n fund. Decanteaz-o pe scurgere, nu pierzi nimic. Și-așa ai luat-o după un calcul simplu: mai mulți litri decât lei.
Butelia alsaciană sau de Riesling. O fi de la nota petrolieră a soiului? Boom!
Asta-i aia de zici că-i Turnul Eiffel. De înjuri de fiecare dată că nu încape pe raft, în frigider sau în geanta de laptop, să nu te vadă vecinii că bei și astăzi. Apărută nu cu mult timp după cea bordoleză, se pare că acest tip de sticlă a fost conceput special pentru vinurile din Riesling. În prezent poți găsi cu ușurință în ea și vinuri din Gewürztraminer sau Pinot Blanc.
Tot băieții de la CBI (Centrul Bețivilor Informați) spun că sticla asta a primit forma lunguiață și subțire ca să fie avantajat transportul pe râuri, navele fiind mult mai mici. Și cine nu vrea să care puțin și să bea mult, nu?
Alte spărturi și cioburi extra
- Greutatea unei sticle obișnuite de vin (goală) variază cam între 300 și 1.200 de grame.
- Sticla de vin are 0,75 litri. Se spune că ar echivala cu capacitatea unei suflări a sticlarului de altădată. Atât putea să sufle omu’ în țeavă, poți să-l judeci? N-avea Herbalife pe vremuri, ce vrei?
- Scobitura din fundul sticlei ajută, printre altele, la adunarea eventualelor sedimente. Așa nu trebuie să strecori vinul cu sita când îl bei.
Dimensiunile sticlelor de vin sunt reglementate prin lege. În Europa, cele mai întâlnite sunt următoarele:
| Denumire | Volum | Echivalent |
|---|---|---|
| Piccolo (miniatură) | 187,5 ml | ¼ de sticlă |
| Demi | 375 ml | ½ sticlă |
| Clasică | 750 ml | 1 sticlă |
| Magnum | 1,5 l | 2 sticle |
| Jeroboam | 3 l | 4 sticle |
| Mathusalem (Imperial la Bordeaux) | 6 l | 8 sticle |
| Salmanazar | 9 l | 12 sticle |
| Balthazar | 12 l | 16 sticle |
| Nebuchadnezzar | 15 l | 20 de sticle |
| Melchior | 18 l | 24 de sticle |
| Sticla ta | fără fund | nicio limită de hectolitri |
Concluzii și alte spărturi
Contează sau nu sticla? Da. Poți identifica zonele din care provin vinurile, soiurile cel mai des îmbuteliate în tipul respectiv de sticlă și poți să-ți faci și calculele când pleci în vacanță: bagi între haine una sau mai multe?
Pe orice sticlă ai pune mâna, fii responsabil și plătește-o înainte s-o zbughești pe ușă cu dânsa. Nu de alta, dar nu cred că vrei să vină poliția să-ți aducă bonul la ușă cu berbecul.
Dacă ți-a plăcut, dă-le un share și prietenilor tăi, să citească și ei ceva informativ. Cheers!
Lasă un răspuns